copil

Se acceptă ca “standard de aur” al măsurării durerii autoevaluarea, măsurătorile comportamentale, măsurătorile biologice, care supraveghează răspunsul organismului copilului la durere.
Nou născuţii, copii mici în etapa preverbală sau cei cu deficiențe de vorbire nu-şi pot descrie experienţele, aşa în cât se utilizează măsurătorile comportamentale şi biologice.
Nivelul de sănătate al copilului, vârsta pot influenţa comportamentul şi reacţia biologică la durere.
Nou născutul prezintă răspunsuri biologice diferite de cele ale copilului mai mare. Prezenţa unei afecţiuni organice grave poate modifica substanţial comportamentul şi răspunsul biologic al copilului comparativ cu un copil de vârstă identică, dar sănătos.

Modelul OMS de evaluare a durerii

Este un model ce consideră consecinţele bolii ca existând în 4 planuri.
1. Primul plan este cel al apariţiei unei suferinţe (boala).
2. Al doilea reprezintă afectarea.
3. al treilea plan, incapacitatea, apare o dată cu evidenţierea unei reacţii sau cu reducerea capacităţii de activitate normală.
4. ultimul plan, handicapul. Este perceput ca dezavantajele sociale trăite de individ, ca rezultat al afectărilor şi incapacităţilor sale.
Când se aplică acest model al durerii, suferinţa se referă la cauza durerii, iar afectarea reprezintă însăşi durerea.

copilMăsurătorile de autoevaluare

Cuprinde descrieri de sentimente relevate de durere, imagini, trăiri, informaţii asupra calităţii, intensităţii, dimensiunilor spaţio – temporale ale durerii.
Metodele utilizate pentru măsurarea prin autoevaluare a durerii includ:
– întrebări directe,
– adjective descriptive,
– scale de autogradare,
– scale numerice,
– metode neverbale.

::Întrebarea directă este o metodă utilă la preşcolari sau şcolari, ei pot acuza direct prezenţa durerii sau pot răspunde la întrebările legate de existenţa ei.
Întrebările directe pot să includă o serie de aspecte:
– să compare nivelul durerii cu diferite obiecte sau gesturi.
Ex: “durerea ta este cât o unghie sau cât tine de mare”.
– Să compare durerea actuală cu experienţe dureroase anterioare.
– Să-i dea copilului repere temporale care permit aprecierea duratei durerii. Ex: “ cum este durerea acum faţă de ceea ce simţeai când te uitai la televizor”.
În clinică se chestionează mama asupra durerii copilului, cea ce poate aduce informaţii utile şi suficiente pentru a conduce la un diagnostic şi un tratament eficient.

Utilizarea adjectivelor descriptive ale durerii
Pentru adolescenţi a fost utilizat cu succes chestionarul Mc. Gill, dar acesta evaluează toate cele 4 laturi ale durerii senzorială, afectivă, evaluativă nu doar intensitatea.
Pentru cei ce depăşesc 8 ani, s-a creat o listă de cuvinte ce cuprinde cuvinte ce pot fi completate de aceşti copii şi evaluează cele trei laturi ale senzaţiei dureroase.copil

Scale de autogradare

1. scale vizuale analoage,
2. scale de gradare numerică,
3. scale de gradare pe categorii.

I. Scale vizuale analoage (VAS)
Copii trebuie să indice pe o linie nivelul care corespunde senzaţiei lor dureroase: 0 = fără durere, 10 = cea mai mare durere posibilă.
Gradarea efectuată de copii este corelată cu cea a părinţilor, asistentelor şi doctorilor.
Gradarea VAS se corelează cu măsurătorile comportamentale.

II. Scale de gradare numerică
Nivelul durerii este sugerat prin numere: 0-5, 0-10, 0-100.
Fiecare număr corespunde unui cuvânt ce descrie severitatea durerii.
Au fost utilizate pentru evaluarea durerii abdominale, a membrelor şi a cefaleei.
Sunt utile mai ales la copii mai mari, pentru că încurajează autoevaluarea, stima şi stăpânirea de sine.

III. Scale de gradare pe categorii
Cuvintele sunt trecute pe o linie cu valoare ascendentă de intensitate descriptivă de durere.
Ex: absenţa durerii,
durere uşoară,
durere medie,
durere severă.

a. The Pocket Chip Tool este o variantă de scală în care copilul alege o piesă din 4 existente, ce prezintă aspecte ale durerii.
– Prima este descrisă ca reprezentând puţină durere,
– A doua – doare puţin,
– A treia – doare mai mult,
– A patra – durerea cea mai mare pe care o poţi avea.
Apoi copilul este întrebat: “Câte piese de durere ai?” Copilul alege şi evaluatorul îl întrebă asupra nivelului prezentat pentru a obţin confirmarea nivelului raportat de copil.
Metoda este utilă copiilor de 4 – 8 ani şi se corelează cu comportamentul observat concomitent.

b. Face scales constă în imagini de feţe ce exprimă aspecte variate de suferinţă, fiecare având o valoare numerică într-o serie gradată de expresii.
În funcţie de tipul de prezentare a imaginilor , Ex: nivelul 0- este o faţă neutră sau zâmbitoare.

c. The Oucher Scale constă intr-o scală numerică verticală situată pe partea stângă a unui panou, numerotată de la 0 – 100, iar pe partea dreaptă sunt 6 imagini de feţe de copii reprezentând grade ascendente de durere.copil
A fost utilizată pentru măsurarea durerii la copii între 3 – 12 ani.

Metode neverbale

Aceste metode propun desemnarea de culori sau desene care să reprezinte durerea.
Cel mai frecvent, durerea este prezentată de copii ca fiind roşie sau de culoare neagră.
Desenele copiilor sunt pline de detalii, sunt impregnate de emoţii.
Desenele asigură informaţii utile asupra localizării durerii în special la copii peste 6 ani.

Măsurători comportamentale

Comportament precum: ţipete, gemete, expresii faciale, mişcări ale corpului ce sunt tipic asociate durerii.
Neonatal Facial Action Codin System este un sistem de gradare cu 10 expresii faciale “faţă dureroasă” alese de experţi în decodarea figurilor faciale, din înregistrările video realizate după înţeparea călcâiului.
Aceasta constă în încreţirea sprâncenelor, strângerea ochilor, încreţire nazo-labială, deschiderea gurii, strângerea buzelor, bărbia tremurândă.

copilMăsurători biologice

– măsurarea frecvenţei cardiace,
– apariţia transpiraţiei,
– răspunsul la stres.

Frecvenţa cardiacă parametru cel mai des utilizat.
Este o metodă validă pentru durerea acută de scurtă durată.
Transpiraţia palmară este un index sensibil la copii la termen pentru măsurarea durerii, dar nu şi pentru prematuri.
Hormonii de stres catecolamine (noradrenalina şi adrenalina), glucagonul, hormonul de creştere ce determină creşterea glicemiei, lactatului, cresc o dată cu începerea unei operaţii sau după un traumatism. Răspunsul fiind mai mare la nou născut.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather