hernia de discHernia de disc reprezintă o afecțiune de natură neurologică ce se caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei spinării și coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce prin apariția unor dureri de spate foarte intense în zona respectivă. Această afecțiune apare în momentul în care o parte sau întregul nucleu pulpos (zona moale a discului intervertebral) herniază printr-o zonă slăbită a inelului fibros a discului intervertebral.

Hernia este de cele mai multe ori posterioară și ipsilaterală (de aceeași parte) defectului.
Discul intervertebral este localizat, conform denumirii, între corpurile vertebrale. El are rolul de a absorbi undele de șoc la care este supusă coloana în timpul mișcărilor bruște pe care le efectuăm, în timpul activităților fizice intense.

Discul intervertebral are o zonă centrală compusă dintr-o substanță de consistența unui gel, numită nucleu pulpos, care este înconjurat de o capsulă fibroasă, inelul fibros. Această structură este ținută fixă la locul ei printr-un ligament foarte puternic, ligamentul anterior longitudinal (care este localizat anterior coloanei corpurilor vertebrale) și de ligamentul longitudinal posterior (localizat posterior corpurilor vertebrale). Pe lângă aceste două ligamente, structurile sunt ținute fixe și prin mușchii paravertebrali.

Hernia poate să apară la orice nivel al coloanei vertebrale, însă cele mai frecvente două localizări sunt reprezentate de zona lombară și cea cervicală. Hernia discală lombară este cea care determină majoritatea durerilor cronice de spate (lumbago) precum și dureri care iradiază în membrul inferior (sciatică). Hernia lombară este mult mai frecventă decât cea cervicală, și apare în special la nivelul L5- S1. Se pare că în această zonă ligamentele sunt mai puțin rezistente și mult mai subțiri.

Frecvența apariției acestei afecțiuni este relativ crescută, variind între 1 – 10% din populația adultă. Cel mai afectat grup este cel cu vârsta între 25 – 45 de ani.

Factori de risc

Un factor de risc foarte important în apariția herniei de disc este reprezentat de fumat deoarece acesta are legatură directă cu oxigenarea corectă a coloanei și implicit a discului. Astfel poate să apară deshidratarea și degenerarea discală, care în timp vor determina hernia.
Specialiștii consideră că hernia de disc are o importantă componență genetică, în special în cazul pacienților cu hernie lombară.
hernie cervicala
Alți factori de risc sunt reprezentați de:
– Vârstă;
– Activitatea fizică intensă la locul de muncă;
– Obezitate;
– Stil de viață sedentar;
– Vibrații excesive la care este supusă coloana;
– Malformații congenitale ale coloanei și canalului vertebral.

Majoritatea herniilor apar în zona lombară. Această localizare este de 15 ori mai frecventă decât cea cervicală și este una din cele mai frecvente cauze de dureri de spate. Discurile cervicale sunt implicate în hernii în procente diferite: în 8% din situații sunt implicate discurile cervicale, iar în 1-2 % sunt implicate discurile toracice. Herniile cervicale apar mai ales la nivelul C5 – C6 și C6 – C7, iar cel mai frecvent pot fi prinse în aceste hernii plexurile cervical și brahial.

În unele herni sunt afectate și radacinile nervoase importante și atunci tabloul clinic este mult mai violent, pacientul prezentând și afecțiuni motorii dar și afecțiuni de natură senzitivă.
Herniile de disc afectează mai ales persoanele de vârstă medie, adulții tineri cu profesii active.

Simptomatologie

Simptomele variază foarte mult în funcție de localizarea exactă a herniei, precum și în funcție de țesutul moalehernie de disc1 implicat și afectat. Durerea resimțită de pacient poate varia de la moderată la foarte intensă, lancinantă și poate să iradieze de-a lungul tracturilor nervoase. Adesea, herniile nu sunt diagnosticate imediat deoarece pacienții amână prezentarea la medic sau simptomele sunt nespecifice.
Uneori pacienții au hernie de disc însă sunt asimpotmatici. Această situație este posibilă în cazul în care nucleul pulpos nu apasă pe țesut moale sau nervi.

Simptomatologia herniei lombare

Localizarea cea mai frecventă a herniei lombare este între L4 – L5 sau între L5 – S1. Simptomele afectează zona lombară inferioară, fesele, coapsele și pot iradia spre gamba și chiar picior. Dintre nervii implicați cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinând aspectul clinic clasic de sciatică, însă poate fi afectat și nervul femural.

Simptomele descrise de pacient includ:
1. Spasm muscular;
2. Hipotrofie sau atrofie musculară în teritoriul afectat;
3. Durere iradiată de-a lungul nervilor;
4. Agravarea durerii la tuse, strănut, râs (prin creșterea presiunii în canalul vertebral);
5. Parestezii și alte tulburări senzitive la nivelul membrului inferior.

Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a craniului, gâtului, centurii scapulare, scapulelor, umerilor și membrelor superioare, iar dacă există afectarea plexurilor brahial și cervical intensitatea lor este crescută.

Cel mai frecvent simptomele sunt:
– Astenie musculară la nivelul membrelor superioare;
– Durere intensă la nivelul umerilor și scapulelor;
– Dureri în regiunea nucală;
– Imposibilitatea de întoarcere a capului sau de efectuare a mișcărilor bruște;
– Durerei iradiate în umăr, braț, antebraț și mai rar la nivelul palmei, degetelor;
– Spasm al musculaturii vertebrale superioare;
– Durerea accentuată la râs, tușit, strănut.

Există câteva caracteristici ale durerii din hernia de disc:
1. Este unilaterală;
2. Este continuă, nu are caracter pulsatil;
3. Apare la adoptarea aceleiași poziții.

Tratamentul kinetic pentru hernia de disc

Tratamentul kinetoterapeutic reprezintă tratamentul bazat pe exerciții fizice. În cazul herniei de disc, această formă de terapie este recomandată în toate stadiile evolutive, dar trebuie individualizată în funcție de stadiu și de particularitățile bolnavului.

Stadiul acut al bolii se caracterizează prin dureri intense ale coloanei vertebrale afectate, cu sau fără iradieri. Durerile nu cedează la repaus în decubit dorsal (culcat pe spate) și este prezentă contractura musculară a mușchilor spatelui care poate să blocheze mișcările coloanei. În această fază programul kinetoterapeutic presupune aplicarea unor metode de relaxare a musculatorii contractate. De exemplu, in cazul herniei de disc lombare, pentru relaxarea musculaturii si implicit pentru calmarea durerii, se pot aplica exercitiile hold-relax modificate, cu rezistență moderată, spre minim. Se poate asocia și masajul pentru relaxarea musculaturii.

Stadiul subacut se caracterizează prin: dispariția durerii în repaus (în decubit hernie de disc2dorsal), bolnavul putându-se mișca în pat fără dureri foarte mari și poate sta pe scaun un timp limitat. Se poate deplasa dacă nu-și mișcă coloana și nu-și provoacă dureri. În această fază se poate începe tratamentul kinetoterapeutic propriu-zis. Cel mai cunoscut program de kinetoterapie în tratarea herniei de disc este programul Williams. Pe lângă tehnicile de relaxare, acum se pot aplica și tehnici de asuplizare a trunchiului inferior.

Perioada cronică permite bolnavului să-și mobilizeze coloana, durerile declanșate astfel fiind suportabile, de intensitate moderată. În acest stadiu se poate începe și tonifierea musculaturii slabe prin exerciții de kinetoterapie adecvate. Scopul tonifierii musculaturii abdominale și a celei extensoare a spatelui este de a realiza o poziție neutră a spatelui, a pelvisului și de a crea o presiune abdominală care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt expuse discurile intervertebrale.

Programul de kinetoterapie trebuie adaptat în funcție de localizarea afecțiunii (la nivel cervical, toracal sau lombar) și de profesia pe care o are pacientul. Astfel, pentru bolnavii care își desfășoară activitatea în poziție ortostatică (în picioare), exercițiile vor fi adaptate pentru întreținerea și dezvoltarea musculaturii de susținere pe verticală a coloanei vertebrale. Pentru persoanele a căror activitate presupune mișcări complexe ale membrelor superioare și flectări ale trunchiului, exercițiile de kinetoterapie vor fi adaptate astfel încât să consolideze funcția de baza a sistemului vertebro-ischio-gambier.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

S-ar putea sa fii interesat si de urmatoarele articole