proteine

Proteinele au fost denumite aşa de către Mulder, în anul 1838. Această denumire provine din limba greacă şi înseamnă „a fi pe primul loc”. Dr. Liebig, un faimos chimist german din secolul al IX-lea, a crezut că, deoarece muşchii sunt alcătuiţi în principal din proteine, acestea trebuie să fie „hrană” muşchilor. El a emis o teză care influenţează şi acum gândirea populară, şi anume că forţă şi energia musculară depind de cantitatea de proteină consumată. Dr. Carl Voit, un elev de-al lui Liebig, a promovat ideile acestuia, recomandând o alimentaţie foarte bogată în proteine, aproximativ 120 g pe zi, cantitate consumată de minerii studiaţi de el. Aceste idei au întreţinut până astăzi o îngrijorare obsesivă în legătură cu insuficientă consumului de proteine.

Ce sunt proteinele şi la ce ajută ele?
Proteinele sunt molecule mari, alcătuite din aminoacizi. În organism, există 22 de aminoacizi din a căror combinaţie rezultă o varietate infinită de proteine. Dintre aceştia, 9 aminoacizi nu pot fi sintetizaţi de organism, fiind produşi doar de plante. Ei se numesc aminoacizi esenţiali şi trebuie să se găsească în mod obligatoriu în dietă. Proteina consumată nu poate fi absorbită în sânge că atare, de aceea este desfăcută de acizi şi enzimele digestive în aminoacizii componenţi, şi doar ei sunt absorbiţi în sânge.

proteine vegetaleCare este rolul proteinelor în organism?
Proteinele au în principal un rol structural, adică sunt un fel de ”cărămizi” folosite la construcţia celulei, a ţesuturilor şi a organelor. Proteinele sunt folosite şi în sinteză anticorpilor şi a enzimelor, intră în alcătuirea unor hormoni sintetizaţi, de exemplu în hipofiză sau în pancreas, au rol în transportul diferitelor minerale, vitamine sau al altor substanţe în sânge.

De câtă proteină avem nevoie?
Dr. Chittenden a testat soldaţi în condiţii fizice variate – iarnă şi vară, la munca şi în condiţii de odihnă – şi a concluzionat că este nevoie de o cantitate surprinzător de mică de proteine, adică de 40-60 g pe zi, ceea ce înseamnă mai puţin de jumătate din „standardul lui Voit” de 120 g. În 1913, dr. Hindhede a confirmat că 40 g de proteină sunt suficiente, însă este interesant de remarcat faptul că proteina provenea aproape în exclusivitate din cartofi. Toate acestea au determinat guvernul Statelor Unite să recomande nu mai mult de 56 g de proteine pe zi la bărbaţi şi 44 g pe zi la femei (aproximativ 0,8-1 g pe kilogram corp). Proteinele de origine vegetală pot fi folosite la fel de bine de către organism. Dietă ovo-lacto-vegetariană are din abundenţă proteine, iar pentru vegetarienii totali, combinaţii de cereale cu leguminoase, nuci, legume şi fructe furnizează o cantitate suficientă de proteine.

Adevărul despre proteine
Deşi Liebig şi Voit au fost oameni de ştiinţă faimoşi, totuşi ideile lor false şi nefondate ştiinţific au influenţat negativ alimentaţia oamenilor de pe tot globul. Credinţa că cineva trebuie să mănânce carne pentru a satisface necesarul de proteine este încă susţinută, din ignorantă, de mulţi.

Cercetările medicale au demonstrat clar că:
A. Raţia zilnică de proteine necesară este foarte mică şi poate fi obţinută cu uşurinţă dintr-o alimentaţie simplă şi obişnuită. proteine animale
B. Forţă musculară nu depinde de cantitatea de proteine ingerate, pentru că nu proteinele sunt „combustibilul” pentru muşchi, ci glucoza şi grăsimile.
C. Proteinele de origine animală aduc probleme serioase şi scad longevitatea.

Efectul consumului excesiv de proteine
Un regim prea bogat în proteine scade durata vieţii şi stimulează dezvoltarea şi maturizarea sexuală precoce, afectează funcţia rinichiului, crește riscul de osteoporoză prin accelerarea eliminării de calciu, crește necesarul de vitamină B12, crește riscul de litiază renală, crește colesterolul sangvin (independent de efectul grăsimilor), afectează creşterea copiilor (rinichi şi ficat supradimensionate), favorizează pierderea zincului din organism.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

S-ar putea sa fii interesat si de urmatoarele articole
Stai cu ochii pe nutritie