Sunt multiple, dar sistematizându-le se pot clasifica în acţiuni locale şi acţiuni generale.
Acţiuni locale:
- acţiune sedativă asupra durerilor de tip muscular sau articular – relaxare musculară;
- acţiunea hiperemiantă locală, de îmbunătăţire a circulaţiei locale, manifestată prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul;
- tonifiere musculară;
- înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază (toxinelor din organism), cu accentuarea resorbţiei în regiunea masată.
Acţiunile generale:
- stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator;
- creşterea metabolismului bazal;
- efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătăţirea somnului şi îndepărtarea oboselii musculare.
Cel mai important mecanism de acţiune este mecanismul reflex. Un alt mecanism este reprezentat de apariţia – în urma compresiunilor, ciupiturilor, frământărilor sau a baterii – a unor reacţii închise în piele, cu formarea în cadrul metabolismului ei a unor produşi metabolici ce trec în circulaţia generală.
Un alt mod de acţiune a masajului este efectul lui mecanic asupra lichidului interstiţial. Când acest lichid este în exces (edeme), masajul poate să intervină favorabil ajutând la reabsorbţia în sânge, pentru a fi astfel eliminat.
Toate aceste acţiuni ale masajului explică indicaţiile largi, în situaţii dificile.